cea mai din urmă iarnă pe retina condamnatului la moarte


ochii zăpezii
pierduţi în ochii cerului
lupi cenuşii
bâjbâind după hrană
tăceri purtate
pe braţele aceluiaşi vânt
până departe
la fereastra celui
ce încă nu ştie
flori de cauciuc
cu miros de morminte
paşii lucrurilor
ce nu se văd
de povara luminii
ascuţimi de gând
capul sub mâna dreaptă
mătasea pe care cresc ciupercile
şi ce dacă mă doare
corabia putredă
cu pânzele rupte?
cineva numără cu glas tare
secundele exilului, fântânile, sicriele,
şi e a nu ştiu câta zi
de la-nceputul lumii…
sărbătoare, iarăşi sărbătoare.

No comments: