Când valurile plâng

Când valurile plâng
Stă să le-asculte orice muritor
Căci al lor cânt
Şopteşte-ncet povestea unui dor.

Iubirea unui om
Ca o legendă-n veacuri a rămas
Şi până azi
O spune-ncet al mării tainic glas.

Voi, marinari pribegi,
Ce-n valuri cu-ndrăzneală v-avântaţi
Să vă opriţi
O clipă vocea mării s-ascultaţi.

Şi chiar dacă nicicând
Nu-i veţi desluşi taina, dragii mei,
Nu râdeţi când
Veţi auzi în noapte plânsul ei.

Căci valurile plâng
Pentru un suflet trist ce a iubit
Dar pe pământ
Răspuns iubirii lui nu a găsit.

Şi când voioşi cântând
Veţi înălţa catargul către cer
Vărsaţi şi voi
O lacrimă curată pentru el.