Iubire trainică

Nu voi mai fi nicicând nefericită
Căci lângă mine tu vei fi de-acum,
În orice zi voi ştii că sunt iubită,
Că tu mă însoţeşti pe-al veţii drum.

Nu voi mai plânge-n viaţă niciodată,
C-un zâmbet te voi face fericit,
Căci tu eşti dorul meu, viaţa mea toată,
Eşti visul meu de dragoste-mplinit.

Când viaţa va-ncerca să ne înfrângă,
Să pună în genunchi cântecul meu,
Nu, n-am să las ca sufletul să plângă,
Umbrit de-atâtea reci păreri de rău.

Nu vom uita nicicând că o furtună
Nu ţine-o veşnicie pe pământ,
Că după ploi urmează vreme bună
Şi norii-s alungaţi cu un cuvânt.

La pieptul tău am fost cândva mireasă
Iar azi tu mă numeşti soţia ta,
Vor trece anii-n zbor pe-a noastră casă
Dar între noi nimic nu vor schimba.

Şi câte primăveri şi câte toamne
Le vom privi-mpreună amândoi,
De câte ori nu vom şopti:”O, Doamne!”
Văzând cum toate vin şi trec apoi.

La pieptul tău voi fi fără de teamă
Şi cât de fericiţi noi vom zâmbi
Când primul nostru fiu va spune “mamă”
Sau când pe clasa-ntâi el va păşi.

Ce dulce fericire minunată
Când într-o zi de mai sau de april
Fetiţa noastră îţi va spune “tată”,
Privind în jur cu zâmbet de copil.

Iar peste ani, când şi ei se vor duce,
Îşi vor găsi un rost la casa lor,
Noi vom rămâne-aici ş-un cântec dulce
Îl vom cânta cu drag nepoţilor.

Încet, încet, cu viaţa împlinită,
Ne vom apropia de-un ultim drum,
Dar chiar şi-atunci, în cea din urmă clipă,
Ne vom privi cu drag ca şi acum.