La cina cea de taină

Suntem azi trişti, cu ochii-nlăcrimaţi,
Mai goi ca ieri, mai mici şi speriaţi.
Ceva adânc în noapte s-a oprit,
Un vânt străin prin noi a răscolit.
Şi nu mai ştim de-i bine sau de-i rău,
Şi nu-ndrăznim s-atingem gândul Tău.
Ne rătăcim pe neştiute căi.
Ce slabi sunt azi toţi ucenicii Tăi.
Căci e târziu şi noaptea s-a lăsat,
Oraşu-i trist şi ceru-ntunecat.
Căci mâine-n zori din nou te vor lua
Şi vei porni din nou spre Golgota.
Copiii tăi toţi te vor părăsi
Şi-n chinul greu Tu singur iar vei fi.
Dar pân-atunci ne-am strâns la cina Ta
Ca să ne spui de ce va fi aşa?
De ce chiar Tu ai fost ales să mori,
Păcatul greu al lumii să-l măsori?
De ce chiar Tu, o, Domnul meu cel blând
Să fi lovit pentru-un întreg pământ?
Suntem prea mici şi-i prea devreme-acum
Să ştim ce e, ce-nseamnă acest drum.
Ce taină grea cu Tine porţi, Iisus?
Ce dor aprins din ceruri Te-a adus?
Cum ai putut să laşi divinul rai
Ca-n trup de lut cu noi aici să stai?
Ce vorbe-ai vrea Tu astăzi să-ţi grăim?
Cum am putea să Te înveselim?
Cum să-Ţi jurăm c-alături îţi vom fi,
Când mâine-n zori cu toţii vom dormi?
Cum să-Ţi jurăm c-alături îţi vom sta,
Când mâine-n zori toţi Te vom lepăda?
Orice cuvânt e astăzi în zadar.
Ne-a mai rămas, Doamne, tăcerea doar.
Nu ştiu de ce, dar azi când ne priveşti
Eşti mai frumos ca stelele cereşti.
Ne spui mereu că vei veni-napoi,
Dar nu ne laşi să Te urmăm şi noi.
Ne spui că lumea se va bucura,
Că noi vom plânge, ne vom întrista,
Dar că aşa stă scris în prorocii
Ca Tu să pleci, ş-apoi iar să revii.
Simţim iubire sfântă-n vorba Ta
Când ne priveşti ş-apoi ne spui aşa:
"Azi sunt cu voi, şi mâine nu voi fi,
Azi sunt aici, şi mâine voi muri.
Dar nu vă las pe voi orfani, copii,
Voi învia în cea de-a treia zi".