Metempsihoză


Oamenii văd tot
ochii lor
cer întors spre morminte
mormane de carne stricată
pâine mucedă
ouă clocite
oamenii deschid ochii şi văd
şi tot ce văd
dospeşte, creşte, miroase,
într-un puţ de gunoaie
numai orbii trec
mereu înainte
ei nu văd nimic
apa lor e încă oglindă
cu ochii larg deschişi
purtând sute de mii de chipuri
fără s-o ştie
ei trec în rând
dintr-o viaţă în altă viaţă
dintr-un ev într-alt ev.

No comments: