Oamenii văd tot
ochii lor
cer întors spre morminte
mormane de carne stricată
pâine mucedă
ouă clocite
oamenii deschid ochii şi văd
şi tot ce văd
dospeşte, creşte, miroase,
într-un puţ de gunoaie
numai orbii trec
mereu înainte
ei nu văd nimic
apa lor e încă oglindă
cu ochii larg deschişi
purtând sute de mii de chipuri
fără s-o ştie
ei trec în rând
dintr-o viaţă în altă viaţă
dintr-un ev într-alt ev.
No comments:
Post a Comment