Mâinile

Să nu-mi îndepărtezi mâinile,
spunând că sunt aspre,
arse de soare,
bătute de vânturi…
Ele mă dor uneori
şi le simt fierbinţi
sub lumina ochilor tăi scrutători.
Dar nu te teme.
În clipa durerii
ele vor şti să te mângâie
ca nici o altă mână pe pământ,
iar lacrima-ţi fierbinte
când va cădea
în palma mea,
va găsi adăpost
ferit de neguri şi furtuni…
şi poate-abia atunci
vei şti ce mare e căldura lor.
Mă arde-n piept un dor pribeag
şi plâng străin şi singur
ca un copil uitat în drum…
căci ochii tăi privesc spre alte mâini
iar ale mele mâini împreunate
mai plâng şi azi
căldura risipită-n van
şi amintirile-necate
în stropul de albastru
lăsat în urmă
de ochii tăi, cândva.