În veci uniţi

Pierdută-n ochii tăi mă odihnesc
Ca-n valurile dulci ale uitării
Şi lângă pieptul tău m-adăpostesc
Când mă-nfioară taina înserării.

Iar când se lasă noaptea peste zări
Şi-nnourat e cerul fără stele
Las gândul să-mi alerge-n depărtări
Şi-ascund în ochii tăi visele mele.

De suferinţa dragostei legaţi,
În veci uniţi prin dor şi duioşie,
Noi suntem doi sărmani copii uitaţi
A căror taină nimenea n-o ştie.

Eu am pe-acest pământ doar dorul tău,
Tu doar a mea fărâmă de iubire,
Dar împreună-nvingem orice rău
Şi ne croim destin spre fericire.

De n-ai fi tu aş fi un dor străin,
De n-aş fi eu ai fi o harpă frântă,
Dar soarta ne-a unit într-un suspin,
Ce lunecând pe apa vieţii cântă.

Că-n jocul nostru trist, de-a doi iubiţi,
Am învăţat iubirea-adevărată,
Ca doi sărmani copii ce-au fost lipsiţi
De jucării şi vise viaţa toată.