Oglinda

Oglindă, preacrudă oglindă,
De ce nu mă minţi câteodată,
O clipă să laşi să se-aprindă
Speranţa în visul de fată?

Nu-ţi pasă de-o inimă care
Mai crede în doruri şi-n viaţă?
Eşti rece şi făr’ de-ndurare,
Oglindă, oglindă de gheaţă.

De-ai ştii câte vise poţi frânge
În luciul ca marea senină,
Cu lacrimi, oglindă, ai plânge,
Te-ai sparge de prea multă vină.

De-ai ştii câte doruri curate
Înăbuşi cu razele-ţi pale
Şi câte nădejdi spulberate
Stau martore crimelor tale,

Şi câţi ar visa să se-arate
În glasul tău mut o minciună,
În flăcări de blestem ai arde,
Oglindă, oglindă nebună!

Dar vorba-mi în van vrea s-aprindă
În gheaţă o rază de soare,
Căci inimă n-ai tu, oglindă,
Şi greu e de cel care are!