Poate cândva

Poate cândva m-ai strigat mult,
Într-un alt timp. În altă eră.
Şi glasul tău s-a tot născut
Prin vieţi ce-n taină se succedă.

Poate ce simt azi pe-acest drum
E doar ecoul stins de vreme
Ajuns târziu, abia acum
De la acel sortit să cheme.

Azi nu ştiu cum era atunci
Şi cât s-a schimbat nu pot spune
Căci veacurile mult prea lungi
Au tot cernut ninsori şi brume.

Şi nu ştiu de eram sau nu,
Şi nu ştiu de-mi vorbeai chiar mie.
Dar ştiu atât: că erai tu
Cel ce chema din veşnicie.

Mai ştiu că astăzi eşti pierdut
Pe drumuri de nemărginire
Şi prea târziu mi-e dat s-ascult
Ecoul şoaptei de iubire.

Şi-oricât de mult aş căuta
Izvorul ce-a dat glas chemării
Străină sunt de lumea ta
Şi-mi port pecetea-nsingurării.

Căci sunt sortiră să ascult
Ecoul glasului din vreme,
Visând la cel plecat demult
Ce m-a chemat mult prea devreme.