S.O.S.

O, lume, ce-ai putea fi ca o floare,
Cum poţi răbda în tine-atâta rău
Când ca ş-un vers se-nalţă către soare
Măreţ, sublim şi sfânt cântecul tău?

O, oameni, subjugaţi de rău şi patimi,
Nicicând în viaţa voastră nu uitaţi
Că Domnul va pus dragoste în inimi
Fiţi buni mereu,căci buni aţi fost creaţi.

O rază vă luceşte în privire,
Un tainic foc ce încă nu s-a stins.
Mai face-ţi-l să ardă prin iubire,
De-atâta ură să nu fie-nvins.

În bucurie sau în suferinţă
Să fiţi mereu uniţi ca nişte fraţi,
Prin dragoste curată şi credinţă
Ce-aveţi mai bun în voi să arătaţi.

Căci încă mii de stele luminate
Mai strălucesc pe cerul infinit
Şi-atâtea lucruri sfinte şi curate
Din viaţa noastră încă n-au pierit.

Surâsul unei mame ce-şi priveşte
Întâia oară pruncul nou născut,
Sublimul unui soare ce vesteşte
Al primăverii dulce început.

Şi roua de pe flori de dimineaţă,
Zăpezile pe munţi fără hotar,
Primul cuvânt şi primii paşi în viaţă
Nu e păcat să piară în zadar?

Nu lăsaţi orice simţământ să moară,
Nu lăsaţi sufletul din voi pustiu,
Salvaţi, vă rog, a dragostei comoară
Căci poate în curând va fi târziu.