Tăcerea din vise

Tăcerea din vise mă cheamă
C-un farmec sublim ca o boare,
Dar n-o înţeleg şi mi-e teamă
Căci neagra uitare mă doare.

Şi-aş vrea să găsesc o lumină
În vis sau aievea, nu-mi pasă,
Iar inima frântă suspină
Căci vrea să se-ntoarcă acasă.

Dar casa prin neguri se-ascunde,
În vis sau aici, cine ştie?
Întreb şi tăcerea-mi răspunde.
Ascult şi-mi simt viaţa pustie.

În lacrimi ascund o chemare,
În zâmbet nădejdea mai cântă,
Dar taina se-ascunde mai tare
Şi visul e-o pasăre frântă.

Nu vreau să mai caut tăcere
Sau taine în vise deşarte
Ci-mi las tinereţea să spere
La soare şi chiar mai departe.

La cântec, la zbor, la iubire,
La tot ce înseamnă lumină.
Nu vreau să mai cer nemurire
Mi-ajunge o clipă senină.