2 octombrie 2002

Vis

Am ajuns într-o lume ciudată, cu miros de coşmar, unde totul era străin şi ameninţător. Nimic nu-mi era familiar. Îmi pierdusem intimitatea cu lucrurile dragi. Eram prizonieră. Supravegheată non-stop. Mi s-a spus că va veni un lup să mă supravegheze, cu lup de dinţi de oţel. Mai târziu am aflat că acesta era primul nivel.

Înainte, în timp ce spălam vana, A.L. a căzut într-o stare ciudată, ca şi cum ar fi primit darul prorociei. Mi s-a făcut teamă şi i-am spus şi ei. Ea mi-a zis: „Nivelul 5 din 5. Ceea ce e rău. Foarte rău.” Pe atunci nu ştiam nimic despre niveluri.

A venit lupul. Avea dinţi de oţel, ameninţători şi mi s-a părut la început o maşinărie, un robot straniu, un instrument de tortură. Dar nu era corupt sută la sută pe dinăuntru. Mai avea o latură umană, blândă, duioasă, solidară cu suferinţa mea, latură pe care nu reuşiseră să i-o distrugă. El mi-a povestit despre niveluri. Mi-a spus că există cinci niveluri şi că scopul tuturor celor aduşi aici e să ajungă la nivelul 5. Atunci mi-am adus aminte de A.L. şi mi-am dat seama că era de-a lor. Că ea m-a trădat şi din cauza ei am ajuns aici. Lupul nu ajunsese decât la nivelul 2-3. Mi-a mai spus, ceea ce mi s-a părut groaznic, că şi eu eram deja la nivelul1. Trebuia să mă drogheze tot timpul, să-mi dea injecţii. Dar el nu a făcut-o niciodată.

Într-o zi a venit supracontrolul Lili. Mătuşa Lili. Autoritară. Serioasă. Sobră. Am strigat fericită:

- Lili, trăieşti!

- Da, mi-a răspuns ea, şi nenorociţii ăia m-au declarat moartă de doi ani de zile.

Lupul era şi el înăuntru. Cu Lili mai venise şi o asistentă, la fel de sobră şi de rea, care nu scotea nici un cuvânt. Am strigat:

- Lili, scoate-mă de aici! Vreau acasă! Şi tu eşti de-a lor? La ce nivel ai ajuns?

Lili şi-a dat seama că lupul „ciripise” şi l-a săgetat cu o privire înveninată de ură.

- Ştii că e interzis să vorbeşti despre lucrurile astea.

De atunci nu l-a mai lăsat să vină.

Asistenta a venit cu două seringi şi m-a împuns în ciuda împotrivirilor mele. Mi-a dat o injecţie în braţ şi alta în piept.

Aveam un monitor în cameră prin care am văzut cum l-au torturat pe lup din cauza mea. I-au rupt urechea. A fost îngrozitor.

În timpul cât venea pe la mine, lupul îmi aducea tot felul de lucruri: un ceas de mână, o inimioară albastră gonflabilă în care mai târziu mi-am dat seama că pusese nişte instrucţiuni ca să mă ajute, dar n-am mai apucat să-mi spună de ele. Lili a luat ceasul de pe pat, crezând că e cel de la lup, dar eu mi-l pusesem deja pe mână în locul vechiului meu ceas.