Parodia dragostei

În noaptea asta vreau să plâng
Cum n-am plâns niciodată,
În noaptea asta vreau să strâng
Durerea ce-o am toată.

Cu lacăt greu să mă încui
În camera vrăjită
Să fiu iubita nimănui
Şi-a gândului ispită.

Cu ochii grei, pierduţi în gol,
Sălbatică şi dulce,
Să fiu al nemuririi sol,
Şi a muririi cruce.

Pierdută-n veci pe drumuri reci
Ca drumul veşniciei
Să te opresc, să mă petreci
Să ne jertfim robiei.

Să fim povestea ce ne-o spun
Sau poate ne-o vor spune
Sirenele cu glas nebun
Din mările cu spume

Să fim mişcarea stelelor
Şi gândul trist al lunii
şi sensul umbrelor ce mor
Şi patima furtunii.

În noaptea asta în genunchi
Am să mi te dau ţie
Să fim un ţipăt din rărunchi
În inima pustiei.

Şi ce suntem să nu mai ştim
Să ne uităm venirea
Îmbrăţişaţi în ţintirim
Să ne serbăm nuntirea.

Cu râme umede nuntaşi
Şi viermi inelaţi nunii
S-aprindem lampa în oraş
Peste tărâmul lunii.

Să îi chemăm şi pe vecini
La masa-mpărătească
Să ne iubim sub mărăcini
Tu crai şi eu crăiasă.

Să-mi pui cu-al tău surâs duios
Inelul pe falangă
Şi-apoi cu-un scârţ melodios
Să-mi spui că îţi sunt dragă.

Să nu ne ştie nici un ceas
Din nechematul mâine
Să nu ne spună bun rămas
Decât un glas de câine.

Să ne iubim în do diez
Sălbatic prin grădină
Să ne îngâne-un maidanez
Urlând la lună plină.

Să nu ne fie prea târziu
Şi nici mult prea devreme
Să fii în veci scheletul meu
Călătorind prin vreme.

Şi luna-n veci va străluci
Pe-a morţii rece coasă
Şi în eterne veşnicii
Va sta iubirea noastră.