Selenară


nu ştiu când am devenit viaţă
luna mea pluteşte încă pe ape
îmbrăcată în mereu
nu ştiu de când sunt piatră de hotar
între bine şi rău
au trecut fluxuri şi refluxuri
şi luna mea încă mai doarme
chemând cu raza ei sirene moarte.
îmi amintesc că era frig
la graniţa cu prima întrebare
eram mult prea puţin răspuns
şi mult prea mult nedumerire
tremuram de febra luminii
şi mă acopeream zgribulită
cu umbra unui mormânt.

No comments: