Prea târziu, şi totuşi…

De ce atâtea lucruri vin în viaţă prea târziu,
Când sufletul a abandonat speranţa,
Când viaţa se aprpie de final,
Lăsându-ne zdrobiţi în lupta grea?
Cum mai putem uita
Un chin e-o veşnicie
Pentru o clipă de iubire
Sau o secundă de noroc
Venite într-o zi la asfinţit,
Când credem că totul s-a sfârşit?
Cum pot doi ochi ce-au plâns de când se ştiu
Să-nveţe să surâdă
Când raza lor păstrează încă durerea
Gravată prea adânc în amintire?
Cum poţi să te mai bucuri
De-a soarelui lumină
Fără să fi orbit de ea
După ce ai trăit prea mult în noapte?
Cum oare?
Şi totuşi…
Ce-n lumea asta nu se poate?