Adio

Povestea noastră de iubire
Acum s-a destrămat,
Şi-n urma ei doar amăgire
Şi jale a lăsat.

Ce rost mai au azi jurăminte
Şi-n ochi lacrimi de dor?
Nu am decât o rugăminte:
Să uiţi al meu amor.

Să uiţi că te-am iubit vreodată,
Să uiţi chiar dacă eu
A noastră dragoste curată
O voi păstra mereu.

Lacrimi în ochi, nădejdi deşarte,
Atât doar mi-a rămas,
Acum, când peste zări departe
Se pierde al tău pas.

De ce aştept, când aşteptarea
Nu are nici un rost?
În vise-mi alin disperarea
Şi-mi caut adăpost.

Dar visele, o ştii prea bine,
În zori se risipesc,
Şi dimineaţa lângă mine
Eu nu te mai găsesc.

Cum poţi să pleci când ştii cât doare
În dor a te-nşela?
Un fulg pribeag putut-a oare
S-aducă iarna grea?

O clipă gândul amăgirii
În suflet ţi-a-ncolţit
Şi floarea dalbă a iubirii
Pe veci s-a ofilit.

Credeam că vei găsi putere
Să-nvingi orice păcat.
De ce la prima adiere
De vânt te-ai clătinat?

Poate vei regreta odată
Că m-ai rănit acum
Şi că o dragoste curată
S-a prefăcut în scrum.

Să nu-mi ceri când va fi iar soare
Să uit tot ce-a trecut.
Te iert cu drag, dar pentru-o floare
N-o iau de la-nceput.