Amintiri

Îmi amintesc cu drag de-o caldă zi din luna mai
Când înfloriţi erau pomii din sat
Şi când doi ochi albaştri cu lucirea lor de rai
Mă fermecau pentru întâia dat’.

Îmi amintesc de zilele ce au urmat apoi
Când ne lumina viaţa dragostea,
Pe insula iubirii singuri, doar noi amândoi,
Uitaţi de lume şi de lumea rea.

Îmi amintesc cum soarele bătea încet în geam,
Cum ne trezeam zâmbind voioşi în zori,
De banca învechită unde ore-n şir stăteam
Cuprinşi de ai iubirii calzi fiori.

De florile ce ţi le dăruiam de ziua ta
De zilele când m-aşteptai în prag,
De vântul ce prin frunze-ngălbenite adia
De toate-mi amintesc acum cu drag.

Un vis ce s-a sfârşit atât doar pentru mine eşti
Din ziua-n care te-ai pierdut în vânt.
Tu ai plecat lăsând în urmă sute de poveşti
Şi totuşi n-ai lăsat nici un cuvânt.

Te rog să nu mă uiţi, atât te rog, iubirea mea,
Căci poate într-o zi îţi va fi dor,
Şi-atunci privind în urmă poate rău îţi va părea
Că astăzi m-ai uitat aşa uşor.

Te-aştept mereu cu toate c-a trecut atâta timp
Sperând că într-o zi vei preţui
O dragoste ce n-a cerut nicicând nimic în schimb
Dar azi îţi cere totuşi să revii.