Când păsărica de pe ram

Când păsărica de pe ram
Zbura-va-n ţări străine
Şi frunzele-ţi vor bate-n geam
Să-ţi aminteşti de mine.

Şi când primii fulgi vor cădea
În iarna amintirii,
Te rog priveşte-n urma ta
La clipele iubirii.

Adu-ţi aminte cum demult,
Pe banca învechită
Cu drag îmi şopteai cât de mult
De tine sunt iubită.

Şi cum în ochi noi ne citeam
Poveşti de dor curate,
Când ploaia ne bătea în geam,
În veri de mult uitate.

Azi spui că totul s-a schimbat
În sufletele noastre,
Că-n ochii noştri au secat
Izvoarele de astre.

Dar de ce oare simţi aşa
Când ştii şi tu prea bine
Că-n suflet şi-n inima mea
E loc doar pentru tine?

Aş vrea o clipă doar din drum
Să te întorci o dată,
O clipă, ca să pot să-ţi spun
Că nu sunt vinovată.

Că te-am iubit cu-adevărat
Ca pe nimeni pe lume,
Şi că te-aştept ca altădat’
Să mă strigi iar pe nume.

Să alergăm ca doi copii
Prin iarba-nrourată
Şi să-nvăţăm a preţui
Ce am avut odată.

Dar păsărica a zburat
Departe-n ţări străine,
Şi pe-a ei aripi a luat
Speranţa de mai bine.

Şi ninge, ninge ne’ncetat
Pe-o inimă-ntristată
Ce a iubit şi a sperat
Să te mai vad’-odată.