Copilăriei

Odat-am fost copil,
Azi nu mai sunt,
Deşi mă simt de parc-aş fi.
Şi totuşi,
Copilăria a rămas
În urmă,
Umbrită de-amintiri
Ce fără glas,
Veghează din trecut
Spre viitor
Un drum necunoscut.
Vise ce mor
Mă cheamă înapoi,
Dar în zadar,
Să le înviu din nou
O clipă doar
Nu pot.
Aş vrea ca să mă las
Purtată pe-al lor val
De clipele ce-n urmă au rămas.
Dar amintirea lor,
Parfum îmbătător de nostalgii,
Îmi spune-ncet că s-a pierdut
În noaptea cea pustie,
În trecut,
Un vis,
O nebunie,
Cu nume drag şi sfânt:
Copilărie.