De ce?

De ce suspin gândindu-mă la tine?
De ce m-ai fermecat atât de mult?
Un cânt al inimii eşti pentru mine
Ce mă îndeamnă-ncet să îl ascult.

De ce mi-e dor când stau singură-n casă
Şi stelele lucesc departe sus,
Când ceilalţi dorm şi nimănui nu-i pasă
Că al meu gând e-n zări departe dus?

De ce eşti tu atâta de departe,
Când sufletul te caută mereu
În lumi de vis şi-n speranţe deşarte
Sperând s-apari odată-n jurul meu.

Eu aş putea să-ţi dărui fericirea,
Şi să te-ncânt eu ştiu că aş putea.
De ce îmi ocoleşti mereu privirea
Sau poate nu-nţelegi ce spune ea?

Răceala ta atât de rău mă doare
Dar nu vreau să-ţi arăt ce tristă sunt.
O, ce-ai simţi de ai afla tu oare
Tot dorul ce în inimă-l ascund?

Dar tu nu vezi sau nu vrei să vezi poate
Şi treci mereu zâmbind nepăsător,
Uitând că ale mele visuri toate
Pot fi distruse-atâta de uşor.

De ce laşi timpul lângă noi să zboare
Când sunt atât de scurte clipele?
Privesc sperând spre luminoasa zare
Şi te întreb din nou plângând:”De ce?”