Iubirea noastră

Iubirea noastră-i o lumină
În noaptea unei lumi ajunse
Atât de-aproape de sfârşit.
Mi-e zarea inimii senină
Căci dulci fioruri nepătrunse
Mă poartă sus spre infinit.

Iubirea mea-i o poezie
Ce-n versuri mai păstrează încă
Un romantism de mult uitat.
Puterea ei ne dă tărie
Să înfruntăm a vieţii stâncă,
Să păstrăm sufletul curat.

Iubirea noastră-i o scânteie
Care din focul nemuririi
Şi-a luat zborul către noi,
Şi ca o fermecată cheie,
A deschis calea fericirii
Pe care mergem amândoi.

Iubirea noastră n-are moarte,
Cum moarte n-are blânda lună
Şi-al stelelor suav mister.
Ea ne călăuzeşte-n noapte
Cu raza-i palidă şi bună
Şi ne înalţă către cer.

Nu privi-n urmă niciodată,
Nici chiar când lacrimi te vor face
Pentru o clipă să disperi,
Căci dragostea adevărată
Îţi va aduce-n suflet pace
Şi leac va fi pentru dureri.

Când lumea-ntreagă se va stinge
Şi tot ce azi există încă
Se va preface-n praf şi scrum,
Iubirea noastră va învinge
Din nou în noaptea cea adâncă
Şi-şi va urma veşnicul drum.