Străini pe-un drum

Străini pe-un drum necunoscut
Noi doi călătoream,
Robiţi de jalnicul trecut
Prezentul ni-l trăiam.
Străini ca doi copii pierduţi
Pe străzi reci şi pustii,
Treceam prin lume neştiuţi
Cu triste nostalgii.
Fugind prin noapte ca doi hoţi
În suflet mult prea goi,
Ne strecuram uitând de toţi,
Uitând chiar şi de noi.
Râvnind la flori găseam doar spini
Pe tainice poteci
De-un adăpost mereu străini,
Cu inimi veşnic reci.
Şi totuşi, rătăcind pribegi,
Ca două umbre-n vânt,
Lumina unei lumi întregi
Am strâns-o în cuvânt.
Ca două stele, tu şi eu,
Prin cântec ne-am chemat,
Şi n-am ştiut c-am fost mereu
Alături, ne’ncetat.
Ca două stele ne-am unit
Într-un luceafăr blând,
Şi doi străini au devenit
Doi prieteni pe pământ.