Tristeţe

Povestea minunată de iubire
Ce într-o tristă toamnă s-a născut
Acum e doar o tristă amăgire
De-a pururi îngropată în trecut.

Azi doar tristeţea toamnei călătoare
A mai rămas din tot ce-a fost cândva
Dar chiar şi ploaia azi mai tristă pare
Căci n-o privesc cu mâna-n palma ta.

Suspinul trist al vântului ce-şi poartă
Cu jale cântul peste munţi şi văi
Mi-aduce-n ochi mai multe lacrimi parcă
Căci nu-l ascult cu ochii-n ochii tăi.

Şi sufletul mi-e azi o rană vie
Ce nimeni nu mi-o poate alina
Căci nu-i nimic mai trist decât să ştie
Că a pierdut pe veci iubirea ta.