Cât te-am iubit

Cât te-am iubit…
Cine-ar putea să spună oare?
În umbra brazilor bătrâni
Şi-n visele florilor
Şi-am ascuns taina…
În oglinda boabelor de rouă,
Tremurătoare ca lacrima iubirii
Ţi-am oglindit chipul…
Cât te-am iubit
Şi câte stele au căzut
Când ochii mei şi-au strigat disperarea
Prin vreme…
Şi câte furtuni au urlat
La geamul sufletului meu
Fără a stinge lumina…
Paşii tăi s-au pierdut
Pe cărări uitate de timp,
Departe,
Acolo unde doar sufletul te poate atinge
Cu degete de fiori, tremurânde,
Cu ochii misterioşi
Ai celui ce-şi urmează iubirea
Dincolo de viaţă şi de moarte.
Şi timpul s-a oprit în loc
Atunci când am înţeles
Că totul pentru noi s-a sfârşit…
Şi totuşi, iubire,
Cât de mult te-am iubit!