Sub tremurul oglinzii timpului

Sub tremurul oglinzii timpului
Se-ascund paşii tăi stăpâni,
În poveşti rătăcite prin vise de copil
Cu Feţi Frumoşi şi zâne
Iubindu-se prin labirinturile tăcerii…
Pe poteci ascunse prin păduri
Unde doar căprioarele cu ochi sfioşi
Îşi privesc destinul
Prin frunze tremurânde,
Iar lacul, ochi albastru
Larg deschis spre cer
Tăinuieşte luminile unui suflet străin…
În susurul izvoarelor
Din care mai răzbate încă
Ecoul stins al basmelor
În care te piteai ca un ursuleţ jucăuş,
Lăsându-mă să te caut
În nopţi cu miros de veşnicie…
Şi-n ceasul tainic al zorilor
Când întindeam palmele noastre
Peste umbra unui vis
Iar clipele se jucau de-a v-aţi ascunselea
În infinitul unui strop de rouă…
Sub tremurul oglinzii timpului
Te-au ferecat gândurile mele,
În singurătatea adâncă a stâncilor de granit
Ce-şi strigau nemişcarea
Prin fiorul unui ecou stins de vreme…
Şi azi paşii tăi s-au pierdut
Dincolo de poarta poveştilor,
Acolo unde sufletul meu
Nu mai poate pătrunde
Căci cheile s-au pierdut,
Jocul meu s-a sfârşit,
Şi paşii îmi rătăcesc în van
Lângă oglinda fermecată
Prin care am pătruns cândva, pentru o clipă
În tainele universului tău.